Se împlinesc în acest an, pe 14 septembrie, 127 de ani de la inaugurarea celui mai lung pod din Europa de la acea vreme: Podul Regele Carol I, proiectat și construit de inginerul Anghel Saligny.
Podul avea 2 segmente, cel care trece peste Dunăre și cel peste Brațul Borcea. Cu tot cu rampele de acces: 4087,95 m de construcție din oțel turnat.
Acesta a fost construit între 1890 şi 1895 pentru a asigura legătura feroviară între Bucureşti şi Constanţa. Începerea lucrărilor de execuţie a avut loc la 26 noiembrie 1890 în prezenţa regelui Carol I.
Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se află la 30 m peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. Podul peste Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri şi un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. În Insula Borcea, care în acea vreme constituia o baltă, pe care o traversa un tronson de 14 km al căii ferate, s-a mai realizat un viaduct de 34 deschideri a 42 metri.
La 14 septembrie 1895, România trăia un moment istoric: era inaugurat Podul de la Cernavodă. Construirea lui durase nici 5 ani.
„După ce Dobrogea a fost alipită României prin prevederile Tratatului de la Berlin (1878), construirea unui pod care să lege noua provincie de restul ţării a devenit o necesitate, astfel că, la 21 octombrie 1890 a fost pusă „piatra fundamentală a podului menit să împreuneze cele două maluri ale Dunării între Feteşti şi Cernavodă“.
Cinci ani mai târziu, la 14 septembrie 1895, în prezenţa unei numeroase asistenţe, Regele Carol I inaugura la Cernavodă cel mai lung pod din Europa (4408 m), un proiect ambiţios, coordonat de inginerul Anghel Saligny. În construcţie, inginerul folosise pentru prima dată un sistem de grinzi cu console pentru structură şi oţel moale la tabliere, tehnică inovativă ce a conferit durabilitate proiectului, la o sută de ani de la inaugurare, podul de cale ferată de la Cernavodă fiind încă funcţional.
În timpul ceremoniei de inaugurare, Regele Carol I a bătut cel din urmă cui, după cum mărturiseşte în documentul ce însoţeşte acest eveniment: „mulţumită râvnei şi măiestriei inginerilor români, am trecut pe deasupra valurilor celor două braţe ale Dunărei măreţe şi am bătut cel din urmă cuiu, care a încheiat şi sfârşit aceste falnice lucrări”.
Momentul culminant al zilei a fost testarea rezistenţei podului cu un convoi de 15 locomotive grele. Convins de calitatea construcţiei sale, Saligny s-a urcat împreună cu câţiva muncitori într-o şalupă pe care a ancorat-o sub pod, garantând cu propria viaţă calitatea proiectului său, reacţia sa atunci când convoiul de locomotive a ajuns cu bine pe celălalt mal al Dunării fiind „Ştiam că va ţine!”.
Un exemplar al actului de inaugurare a fost pus în zidăria piciorului de pe ţărmul stâng, cel de-al doilea urmând să se păstreze în Arhivele Statului. Pe acesta din urmă îl puteți consulta astăzi și în format digital, cu sprijinul celor de la Arhivele Naționale ale României.
Documentul, cu un antet împodobit cu titulatura Regelui Carol I alături de o imagine de epocă a podului care a purtat numele său, poartă semnăturile participanţilor la inaugurare, printre care le amintim pe cele ale Regelui Carol I, Reginei Elisabeta, Principelui Ferdinand, Principesei Maria şi pe cea a inginerului Anghel Saligny.
Din anul 2021, Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I” a lansat proiectul „Uniforma militară, simbol al regalității românești”, în cadrul căruia este reprodusă și una dintre uniformele Regelui Carol I, prezentată în cadrul lecțiilor de istorie vie ale asociației.
Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I” 