„Vreau să fac ceva pentru ţară!”, spunea o copilă de 12 ani, în urmă cu 104 ani!

Ce blesteme sunt pe poporul ăsta să-și uite eroii!? Câți și-au amintit astăzi de Măriuca Zaharia, sau mai bine spus, câți au auzit de ea?

Politicienii fac paradă de patriotism și de respectarea istoriei și a eroilor români ori de câte ori au ocazia. Însă, când e vorba de ceva concret, patriotismul și istoria nu se mai află pe lista de priorități. Asta se întâmplă în România educată, în ciuda declarațiilor sforăitoare și propagandistice referitoare la cultul și prețuirea eroilor.

Un mic monument dedicat memoriei micuței eroine Măriuca Zaharia, din Primul Război Mondial, pare uitat de toată lumea. Monumentul se află pe locul unde s-a înălțat în rândul eroilor, Măriuca. Un altul, la intrarea în curtea școlii din Haret, Mărășești. De atunci, nu credem că s-a mai făcut ceva substanțial pentru întreținerea lui. Acest lucru a fost semnalat și de profesorul de istorie Cătălin Mocanu. „Da, ne este rușine cu Eroii noștri! În urmă cu 104 ani, o copilă de 12 ani înțelegea că trebuie să facă ceva pentru „Țara” sa, chiar cu prețul vieții. MĂRIUCA ZAHARIA nu s-a gândit la onoruri, deși este o Jeanne d Arc a României. Istoria i-a fixat locul, definitiv! Noi am izgonit-o din manualele școlare și îi acoperim cu buruieni umilele urme ale amintirii sale.”

Astăzi, ce ar fi trebuit să facă autoritățile statului român (!!!) au făcut niște copii! Au îngrijit cele două monumente dedicate Măriucăi Zaharia. Ei, copiii, și profesori lor, au înțeles mai bine decât vremelnicele autorității că deși acest erou copil a fost scos din manualele de istorie, locul ei este în sufletul celor care încă simt și gândesc românește.

Maria Zaharia, cunoscută şi ca Măriuca Zaharia (1905 -1917), a fost o fetiţă de 12 ani căzută eroic, în ziua de 6 august 1917, în luptele de la Mărăşeşti din timpul Primului Război Mondial.

În urmă cu aproape o sută de ani, pe câmpiile de la Mărăşeşti, s-a dat poate cea mai grea, mai îndelungată şi mai eroică bătălie din timpul Primului Război Mondial.

De altfel, după război, pe locul unde s-au jertfit mii şi mii de ostaşi s-a ridicat cel mai mare mausoleu din ţară şi printre cele mai importante din Europa, care adăposteşte 5.073 de soldaţi şi ofiţeri în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune de pe 18 culoare.

În acest mausoleu se află şi osemintele singurului copil, o fetiţă de numai 12 ani, căzută eroic în luptele de la Mărăşeşti, Maria Zaharia, cunoscută ca Măriuca, care dintr-un copac a transmis cea mai cumplită dintre zilele acelei confruntări care a rămas de pomină în istoria poporului român.

Născută la Pădureni, în anul 1905, Măriuca avea doar 12 ani în anul 1917, locuind cu bunicul său în satul Haret, aproape de locul confruntărilor militare. În livada bunicului ei, pe nume Ion Zaharia, armata română crease un post de observaţie al trupelor româneşti, care oferea o panoramă asupra a tot ceea ce se întâmpla pe front.

Dintr-un nuc, soldatul transmitea telefonic toate coordonatele de atac ale artileriştilor, o misiune extrem de importantă, care a dus la forţarea trupelor inamice de a bate în retragere.

În acea livadă, Măriuca s-a împrietenit cu soldaţii români şi chiar le-a deprins din tainele muncii lor, fiind captivată de mişcările de trupe pe care le observa cu ajutorul binoclului oferit de soldaţi.

„Vreau să fac ceva pentru ţară!”
În ziua de 5 august, cu 24 de ore înaintea marii victorii a armatei române, în urma bombardamentelor germane, observatorul din livada bunicului Măriucăi a fost ucis, iar fetiţa, cu un curaj nebun, i-a luat loc în nuc şi a transmis telefonic mai departe ceea ce zărea pe câmpul de luptă.

„Vreau să fac şi eu ceva pentru ţara mea”, le-a spus fetiţa comandanţilor armatei române, uluiţi de faptul că un copil face munca unui soldat. Iar informaţiile oferite de Măriuca s-au dovedit preţioase. Fetiţa a fost ucisă de un proiectil german, iar jertfa sa a fost la înălțimea tuturor sacrificiilor poporului român din acei ani. Astăzi nouă ne este rușine cu eroii noștri, condamnându-i din nou la moarte, prin uitare!

prof. Andrei POPETE PĂTRAȘCU, vicepreședinte Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s