«Tot pentru Ţară, nimic pentru mine!»
La 20 aprilie 1839, s-a născut Regele Carol I, la Sigmaringen, în Germania, Principele Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig a fost al doilea fiu al Principelui Karl Anton von Hohenzollern-Sigmaringen (7 septembrie 1811 – 2 iunie 1885), din ramura romano-catolică a vechii dinastii germane menţionate întâia oară în anul 1061 (un strămoş al lui Carol, Friedrich VI de Zollern, burggraf de Nürnberg, luptase alături de Mircea cel Bătrân, la Nicopole, în 1396), şi al Principesei Josephine Friederike Luise de Baden (21 octombrie 1813 – 19 iunie 1900). Era înrudit, aşadar, atât cu dinastia din Prusia, cât şi cu Împăratul Napoleon al III-lea al Franţei. Viitorul Rege Carol I al României a avut trei fraţi: Principele Ereditar Leopold (1835–1905), Principii Anton (1841–1866) şi Friedrich (1843–1904), precum şi două surori: Stéphanie (1837–1859; căsătorită cu Regele Pedro al V-lea al Portugaliei) şi Maria Luise (1845–1912; căsătorită cu contele Filip de Flandra, cel care a refuzat Tronul Principatelor Unite, înainte ca acesta să-i fie oferit Principelui Carol; cei doi au fost părinţii Regelui Albert I al Belgiei). Primul rege al României a murit în ziua de 10 octombrie 1914, la Castelul Peleş, şi au loc grandioase funeralii de stat. Carol I a fost cel mai longeviv şef de stat al României din întreaga istorie, conducând ţara timp de 48 de ani.
În testamentul lui, Regele Carol I a lăsat scris: „Zi şi noapte m-am gândit la fericirea României. […] Cu toate greutăţile pe care le-am întâlnit, cu toate bănuielile care s-au ridicat, mai ales la începutul domniei mele, în contra mea, expunându-mă la atacurile cele mai violente, am păşit, fără frică şi fără şovăire, înainte pe calea dreaptă, având nemărginită încredere în Dumnezeu şi în bunul-simţ al credinciosului meu popor.”
Foto: Uniforma de General (mică ținută) a regelui Carol I al României.
– cu Liviu Burcea
Foto credit: Nikolas Șuță.
Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I” 