Miercuri, 2 septembrie 2020, membrii Asociației de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I” participă la evenimentul de reconstituire a bătăliei pentru Timișoara din anul 1944, alături de alte asociații invitate la acțiunea desfășurată la Muzeul Național al Banatului (Bastion).
Așadar, o zi specială la Bastion, deschiderea expoziției de arme și documente „75 de ani de la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial”, show militar de reconstituire istorică, spectacol epic pirotehnic și un concert cu muzica anilor 1920-1940. O amintire din vremea Vechiului Regat, în curtea Bastionului Theresia. O după-amiază și seară de neuitat!
Vă așteptăm!
* * *
„După lovitura de stat din 23 august 1944, Timişoara trece prin alte momente dificile. Ca nod feroviar şi rutier, cu potenţial industrial însemnat, oraşul avea valoare strategică pentru forţele militare hitleriste. În 26 august 1944, personalul Comandamentului German din Timişoara, luat prin surprindere de ostaşii români, s-a predat fără să opună rezistenţă. Însă, începând cu 11 septembrie 1944, timp de o săptămână, unităţile hitleriste şi cele maghiare declanşează acţiuni ofensive repetate pentru a se apropia şi ocupa Timişoara, apărată de Divizia 9 Cavalerie Română, spune istoricul timişorean Vasile Dudaş.
În august 1944, oraşul era ocupat de trupele germane, iar în momentul anunţării capitulării Germaniei naziste, lt. colonel Alexandru Galgoţi era comandantul Sectorului de ordine internă Timiş, având în subordine Şcoala Politehnică, Şcoala de subofiţeri de Artilerie, Şcoala de subofiţeri de Transmisiuni, Regimentul 5 A.A. şi jandarmii teritoriali cu rolul de a proteja graniţele. În faţa acestui ofiţer, nemţii au capitulat, la Timişoara, fără vărsare de sânge. „Bunicul meu, lt. colonel Alexandru Galgoţi, a fost cel care, pe 26 august 1944, a mers cu o gardă întărită la comandantul Comandamentului Forţelor Germane şi i-a cerut să predea armele fără vărsare de sânge. Iar comandantul german i-a dat sabia în semn că a recunoscut înfrângerea Germaniei. „Domnule comandant, vă rog să predaţi arma şi să evitaţi vărsarea de sânge în oraş”, este apelul pe care lt. colonel Galgoţi i l-a adresat comandantului german, recunoscut de cei care au asistat la acel moment istoric”, relatează dr. ing. Marius Mateaş, nepotul lt. colonelului Alexandru Galgoţi.
Începând cu 11 septembrie 1944, timp de o săptămână, unităţile hitleriste şi cele maghiare declanşează acţiuni ofensive repetate pentru a se apropia şi ocupa Timişoara apărată de Divizia 9 Cavalerie Română. Cu mari pierderi în tehnică şi oameni, se apropie de periferiile oraşului. În 16 septembrie, tancurile germane intră în Chişoda, Giroc, Ronaţ, Mehala, Freidorf, Fratelia. Un cerc de foc se strânge în jurul Timişoarei. O parte din populaţie se refugiază spre Lugoj. Apărătorii români rezistă, resping asalturile inamice cu sacrificiul a 352 de ostaşi şi ofiţeri. „Timişoara nu a putut fi cucerită. Luptele au continuat şi în zilele următoare, dar bătălia pentru Timişoara a fost câştigată definitiv de Armata Română. Cu septembrie 1944 şi intrarea trupelor sovietice în oraş, cursul istoriei Timişoarei va lua un alt drum, timp de patru decenii şi jumătate”, spune Vasile Dudaş.” (sursa: ziuadevest.ro)
Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I” 